Destinului i-au trebuit 26 de ani să plătească o poliță mondială. A făcut-o la un campionat european, punând Germania și Austria să scoată cuțitele una la alta pentru o calificare care nu mai era permisă la dublu.
Spania ‘82. Algerienii, cu Madjer și Belloumi în mare formă, au gândit atunci o revoltă împotriva dictatorilor fotbalului. I-au învins pe nemți în primul meci al turneului final al Campionatului Mondial. A fost un 2-1 care a făcut înconjurul lumii. Au urmat apoi Austria – Chile 1-0, RFG – Chile 4-1, Austria – Algeria 2-0 și Algeria – Chile 3-2. S-a ajuns astfel înainte de ultimul meci, Austria – Germania, în situația în care Austria, deja calificată, își permitea luxul unei înfrângeri în fața nemților. Cu acest rezultat, cele două țări înrudite etnic și istoric ar fi mers împreună mai departe. Și au comis-o! Germanii au marcat devreme, în minutul 10 și 1-0 a rămas până la final. Acasă s-au dus, prin urmare, extraordinarii algerieni, prietenia germano-austriacă indignând apoi o lume întreagă.
Luni seară a fost tot 1-0 pentru nemți, dar, de data aceasta, ei au trebuit să joace pe bune ca să câștige. O victorie a Austriei ar fi dus țara-gazdă în sferturile turneului final, astfel că nu mai era posibil niciun dialog la nivel de ambasade. Totul s-a decis luni pe teren și, cum la fotbal întotdeauna câștigă nemții, turneul final din Austria și Elveția a rămas fără naționalele țărilor organizatoare.
Austria și Germania au aranjat meciul pentru a ne scoate pe noi din competiție la golaveraj. Este ceea ce se numește un meci al rușinii! Lakhdar Belloumi, internațional algerian (declarație făcută în 1982)
Ne-am făcut viața grea după înfrângerea suferită în fața Croației. Dacă eram relaxați, jucam și noi mai lejer acest meci. Nu-mi convine că am tremurat până în ultimul minut Michael Ballack, internațional Germania (declarație dată luni, imediat după meci)
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER